Seria Millennium are o poveste în afara poveștii. Pe lângă întâmplările incredibile prin care trec cei doi protagoniști principali, Mikael și Lisbeth, situațiile prin care a trecut această serie până să vadă lumina tiparului, par incredibile. În anul 2004 jurnalistul suedez Stieg Larsson, autorul primelor trei volume din seria Millennium, se stinge din viață, în mod neașteptat, în urma unei crize cardiace, la foarte scurt timp după ce îi înmânează editorului său manuscrisele pentru începutul unei serii incredibile, ce ar fi trebuit să numere zece volume. Acestea înregistrează imediat un succes răsunător în Suedia, și nu numai, drept pentru care, David Lagercrantz, fiul regretatului Larsson, continuă povestea începută de tatăl său îmbogățind astfel seria cu încă trei volume.
Prima carte din serie ne face cunoștință cu jurnalistul Mikael Blomkvist care, căzut în dizgrație în urma unui proces de defăimare a unui mare industriaș, acceptă o sarcină ce la început pare absurdă din toate punctele de vedere. Acesta este angajat de un bătrân om de afaceri pentru a redeschide o anchetă încheiată cu mulți ani în urmă, într-o ultimă încercare de a-i da de urmă nepoatei sale dispărute în mod bizar. Având în vedere că în joc este vorba de o familie influentă cu relații la cel mai înalt nivel, Mikael este convins că ancheta, de mult încheiată, a fost făcută ca la carte, iar munca sa nu reprezintă decât o ultimă năzuință a unui om bătrân și, în egală măsură, o totală pierdere de timp și de bani.
Lucrurile încep însă să se precipite în momentul în care jurnalistul pare că întrezărește o posibilă pistă neexploatată de către poliție, iar în momentul în care ancheta se dovedește cu mult mai complexă decât părea, Mikael solicită un asistent. Astfel facem cunoștință cu Lisbeth Salander, o tânără cu trup de copil, minte de geniu și privire de criminal în serie. Împreună, cei doi reușesc nu doar să înțeleagă ce s-a întâmplat cu Harriet, nepoata dispărută, ci dezvăluie demoni ai trecutului demult ascunși și cosmetizați în persoanele cel mai puțin suspecte.
Povestea este, cu siguranță, una de roman noire scandinav, însă mai mult de atât, stilul sec și jurnalistic, dar în același timp complex și intens, al autorului face din Bărbați care urăsc femeile genul de carte pe care, chiar dacă sună clișeic, odată începută nu o vei lăsa din mână.
