Un tânăr american, funcționar la o întreprindere minieră din San Francisco, este luat de curenți pe când se plimba cu mica sa ambarcațiune cu vele într-un golf, și târât în larg în ocean. Este salvat, în ultimă instanță de un bric și ajunge astfel, pe nepusă masă, la Londra. Aici este pe punctul de a claca și de a deveni cerșetor. Dar șansa îi surâde din nou când, în urma unui rămășag bizar pus de doi frați excentrici, se trezește în posesia unei bancnote de un milion de lire sterline, pe care trebuie să o restituie acestora după o lună de zile, urmând a primi în schimbul ei o situație financiară remarcabilă. La început spășit, cere de mâncare într-o dugheană și vrea să plătească cu acea hârtie, dar firește nu i se poate oferi rest. În schimb i se deschide credit să mănânce acolo, ori de câte ori poftește, în contul bancnotei, în ideea că la un moment dat o va schimba și va reveni cu bani mărunți să achite. Apoi, tot pe credit, își procură haine elegante și își închiriază o cameră luxoasă. Peste noapte devine o mare celebritate în capitala Angliei și astfel ajunge la recepția dată de ministrul Americii la Londra, unde se îndrăgostește de cea care avea să îi devină soție. Deși este tot timpul conștient de adevărata sa situație financiară, nu se sfiește să riște totul, mizând pe situația promisă în schimbul restituirii bancnotei celor doi frați. 

Nuvela lui Mark Twain nu este, în fond, atât o poveste despre norocul chior, așa cum am fi tentați să credem la prima vedere, cât mai cu seamă una despre arta de a jongla cu aparențele, și cu situațiile neprevăzute, despre curajul de a risca, jucând totul pe cartea imaterială a incertitudii, despre sfidarea evidențelor și nu în ultimul rând despre stăpânirea de sine, despre puterea de a nu-ți pierde mințile deși circumstanțele în care te trezești aruncat, ar fi extrem de favorabile acestei nenorociri. Mai pe scurt, Mark Twain ne oferă aici o lecție de viață, sub toate aspectele ei umane.