David este un băiețel absolut normal. Cu o mică excepție: are în locul unei mâini, o aripă de fluture. Dar asta nu pare să-l deranjeze foarte tare. Poate să alerge, să se joace, să mănânce înghețată, să danseze, să construiască. Deci este perfect normal. Copiii de vârsta lui spun același lucru despre el. Și îi sunt prieteni și se joacă împreună. Iar când vreun copil mai diferit, spune despre el că ar fi ciudat, David are un truc secret pentru a-i demonstra contrariul: îl privește în ochi și apoi îi arată aripa. Și brusc și acela îi devine prieten.
Această povestioară este despre faptul că fiecare putem avea părți care să ne diferențieze de ceilalți. Că fiecare suntem unici în felul nostru. Dar că trebuie să ne concentrăm mai degrabă pe ceea ce ne unește. Iar aici putem vorbi despre prietenie, despre nevoia de a petrece timp împreună, de a ne bucura împreună, de a iubi și a fi iubiți. Și ne mai spune un secret această poveste: pentru a lega relații frumoase cu ceilalți trebuie ca mai întâi să fim noi împăcați cu propria noastră viață, cu acel ceva al nostru care ne face unic și diferit. Ceea ce nu este chiar atât de greu. Mai ales dacă avem lumină în suflet.
