Într-o zi ca orice zi, așa, din senin și cu toată naturalețea posibilă, Vlad a făcut ceva ce niciun om normal nu ar fi putut să facă: și-a mușcat nasul. Și a făcut-o de câteva ori în aceeași zi, ca și cum asta ar fi fost o activitate cât se poate de banală. Părinții săi, mai întâi au rămas muți de uimire. Dar apoi, vrând cu tot dinadinsul ca fiul lor să devină vedetă, au pus în alertă toate organele media pentru a veni să vadă și să aclame minunea. Numai că, tocmai când întreaga comunitate era cu ochii pe el, avidă să vadă nemaivăzutul, Vlad a refuzat cu încăpățânare să se mai muște de nas. A făcut-o din nou, abia când toată lumea a plecat din preajma sa. Iar părinții lui și-au învățat lecția și au promis că pe viitor îi vor respecta dorințele. 

Ce avem noi de învățat din această poveste scurtă și haioasă? Mai întâi că faptul de a fi diferit față de ceilalți, indiferent în ce fel, nu este neapărat o știre de dat la TV. Apoi, că inocența copiilor nu are nimic de a face cu dorința de celebritate. Și poate cea mai puternică morală, care se adresează celor mari, este aceea că n-ar strica să mai privească uneori lumea și prin ochii copiilor și de ce nu, să se întoarcă cu sufletul, la inocența lor.