Bruno, fiul unuia dintre oamenii de bază ai lui Hitler, trăia fericit împreună cu familia sa, într-o casă mare și frumoasă din Berlin. Dar fericirea lui a fost brusc spulberată de vestea că trebuie să se mute cu toții în altă casă, în alt oraș și, avea să afle mai târziu, în altă țară, mai exact în Polonia, la Auschwitz (nume pe care Bruno îl va pronunța tot timpul Out-With), pentru că tatălui său i se încredințase comandarea lagărui de exterminare de aici. Încă de la început Bruno a fost extrem de nefericit în noua lor casă, în care cu greu s-a putut acomoda. Firește, cel mai mult îi lipseau vechii prieteni. De asemenea, nu putea înțelege ce se întâmplă în barăcile pe care le vedea de la fereastra lui, cele înconjurate cu sârmă ghimpată, în care locuiau o mulțime de oameni, copii și adulți, toți purtând o „uniformă” bizară, o pijama în dungi.

Într-o zi însă, din cauza plictiselii și pentru a-și urma una dintre pasiunile sale, aceea de a explora, Bruno se aventurează în afara casei, se apropie de gardul de sârmă ghimpată și, mergând de-a lungul acestuia, întâlnește un băiețel, firește dintre aceia cu pijamale în dungi. Acesta se numea Shmuel și se afla în lagăr împreună cu tatăl și fratele lui. Cei doi copii se împrietenesc repede, găsind o mulțime de subiecte de discuție, regretând însă că nu se pot juca, fiind despărțiți de acel gard ciudat. Prietenia lor s-a întărit și mai mult atunci când Bruno a început să îi aducă lui Shmuel de mâncare, dar a și scârțâit atunci când, într-o situație limită, acesta a negat că l-ar cunoaște pe micuțul evreu. Dar acest moment nefericit a fost repede dat uitării, astfel încât, după un an de vorbit de o parte și de cealaltă a gardului, cei doi decid că este momentul pentru aventura vieții lor. Aventură ce i-a dus pe amândoi, într-unul dintre temutele trenuri ale morții.

Povestea prieteniei dintre Bruno și Shmuel este fermecătoare, atât pentru că ilustrează noblețea ce izvorăște din naivitatea unor copii, cât și prin faptul că urmărește maturizarea, înainte de vreme, a celor doi, determinată de forța apăsătoare a unei realități pe care deși nu o puteau numi și nu o puteau determina, o înțelegeau perfect, tocmai pentru că era acel ceva rău ce stătea împotriva realizării depline a prieteniei lor. Astfel, cuvintele cheie ale acestei cărți, nu sunt, așa cum te-ai putea aștepta, nazism, evrei sau holocaust, ci prietenie, noblețe sufletească și curaj.