Luna este o fetiță cu totul și cu totul specială: nu doar că are părul neastâmpărat, ci întregul ei fel de a fi este unul neastâmpărat. Foarte isteață fiind, ea se plictisește repede de toate cuvintele comune și simte mereu nevoia și mai ales plăcerea de a inventa altele noi. Iar pentru aceasta are trei tehnici speciale, doar de ea știute. Prima tehnică este aceea prin care combină, sub pretextul unor definiții la limita dintre sens și non-sens, câte două cuvinte din câmpuri lexicale total diferite și obține cuvinte amuzante, ca de exemplu: un samurai care a stat prea mult în apă se numește SARAMURAI. A doua tehnică este aceea prin care, luând dublete de cuvinte alăturate, schimbă între ele primele litere ale fiecărui cuvânt. Ca de exemplu, în loc de pantofi cu șoșete, ea zicea șantofi cu poșete. Iar a treia tehnică este cea prin care obține cuvinte noi nouțe, trecând la feminin sau masculin, cuvinte care nu au, conform dicționarului decât ori numai masculin, ori numai feminin. De exemplu: piciorușe și picioruși, urechiușe și urechiuși, clopoței și clopoțele. De bună seamă că nu aceasta era singura superputere a Lunei. Ea mai deținea și o uriașă imaginație, care se tranforma nitam nisam într-o nestăpânită plăcere de a scrie povești, care mai de care mai fantastice, ca de exemplu cea în care totul, dar absolut totul era din ciocolată. Și ceea ce este de-a dreptul minunat, în poveștile Lunei totul este posibil, nimeni nu face nimic rău și ca atare nimeni nu este pedepsit. Ce mai, un rai al copiilor.
Aventurile Lunei în lumea cuvintelor sucite este un regal de bună dispoziție, o avalanșă de hohote de râs și o nesfârșită întindere de imaginație, totul pe fundalul buclat al unor șuvițe roșcate extrem de neastâmpărate.
