După ce i-a purtat pe cei mici prin-năuntru-afara lor, învățându-i tot ce trebuie să știe despre corpul lor, Cotoi cu pălărioi îi invită pe aceștia într-o nouă călătorie minunată: în lumea păsărilor. Îi familiarizează astfel cu o mulțime de înaripate: struțul, cea mai mare pasăre, colibri, cea mai mică, precum și ciudatele păsări „prinde muște” (oare de ce s-o fi numit așa?) sau lopătarul, cel cu ciocul ca o lopată, „Kiwi”, pasărea ce se târăște prin țărână sau bizarul pinguin-imperial, cel care clocește ouăle în locul femelei.
Poemul lui Tish Rabe, îmbrăcând haina colorată a ilustrațiilor lui Aristide Ruiz, se transformă într-un minunat atlas în versuri în care o mulțime de păsări sunt prezentate pe scurt, descoperindu-se, însă, nota personală a fiecăreia, pe înțelesul și spre încântarea celor mai mici dintre cei mici, și poate și a celor mari. Dar cu siguranță acesta nu ar fi fost la fel de bine primit dacă nu ar fi trecut și prin laboratorul de traduceri al lui Florin Bican, cel care înveselește fiecare frază, iscând rime hazlii, jocuri de cuvinte și formulări care mai de care mai năstrușnice. Astfel, micii învățăcei, făcând analogii involuntare, vor reține mult mai ușor detaliile interesante despre fiecare pasăre în parte și își vor îmbogăți cultura generală, cât ai spune... pasăre.
