Cred că cu toții am dat la un moment dat la televizor peste vreun film francez cu Asterix și Obelix, cu Gerard Depardieu în rolul mai marelui erou cu mustață și păr de gal. Eu nu rețin prea multe din cele câteva secvențe văzute ici-colo când eram mică, dar înfățișarea protagoniștilor mi-a rămas imprimată în memorie. Tocmai de aceea am vrut să citesc și benzile desenate ce au stat la baza filmelor, cărți ce au apărut cu ceva timp în urmă, începând cu anul 1961.
Asterix, viteazul gal este volumul ce dă start unei serii ce a strâns 39 de lucrări originale și multe traduceri în întreaga lume. Seria a fost scrisă de René Goscinny și ilustrată de Albert Uderzo până la moartea scriitorului din 1977, când Uderzo a preluat ștafeta peniței până în 2009.
Suntem în Galia anului 50 î.H., unde un sătuc izolat reușește să țină piept legiunilor romane. Nimeni nu le știe secretul vitejiei, dar cumva o mână de gali neînfricați pun bețe-n roate celor mai de seamă soldați ai armatei lui Cezar. Așa că centurionul Caius Bonus decide să infiltreze un spion roman în așezarea galilor. Acesta îi cunoaște pe Asterix, pe Obelix, pe bardul Cacofonix, pe șeful Brațscurturix sau pe druidul Panoramix. Deghizat cum nu se poate mai credibil, romanul află despre o licoare fermecată ce ar sta în spatele puterilor fără de seamă ale galilor.
are mult mi-a plăcut cartea, am citit-o dintr-o ședere, stârnindu-mi multe râsete. Nu ai cum să nu îi îndrăgești pe gali, în frunte cu Asterix și Obelix, acesta din urmă fiind cu siguranță un personaj extrem de carismatic, de tipul bufonului ce îți acaparează întreaga atenție.
Nici romanii nu sunt mai prejos, aceștia luând rolul caraghioșilor ce sunt mereu și mereu înfrânți de niște țărani cu părul lung. Un moment la care nu ai cum să nu râzi în hohote este acela în care se decide cine este romanul care urmează să se infiltreze în satul galilor. Nu după merit sau alte criterii pur intelectuale sau fizice, ci după jocul scaunele muzicale. Yup, comedie pură este acest volum, care deja promite o serie cum nu se poate mai amuzantă și captivantă.
Volumul, și implicit seria în sine, este recomandată copiilor de toate vârstele, lucru cum nu se poate mai adevărat. Nu contează că ai 10 sau 99 de ani, umorul atent șlefuit și personajele bine creionate te cuceresc de la primele replici. Ca să nu mai vorbim de ilustrații, care sunt colorate foc, de îți acaparează cu totul atenția.
Eu cu siguranță voi continua seria, sper ca la un moment dat să citesc toate volumele, știind deja că mi-am găsit în Asterix și Obelix perechea perfectă de distracție și alungat momentele mohorâte. Cred că aceste benzi desenate ar merge perfect și la lecturi în grupul de prieteni sau în familie, având un umor curat și ușor de pus în scenă cu un petit de accent francez.
