Olivier Bourdeaut creează imaginea unui cuplu fără griji, ce trăiește din plin fiecare moment oferit de viață, totul transpus prin prisma copilului care se alătură fantasticei vieți a celor doi. Nimic nu pare să strice perfecțiunea acestei feerii în care dansul, băutura, prietenii fără inhibiții, cocorul – animalul de companie al familiei - se împletesc în cadrul atmosferic al Parisului și al peisajului aproape mistic al castelului de vacanță din Spania. Interludiile aproape lirice ale tatălui care rememorează întâlnirea și iubirea pentru mamă dau un ton romantic poveștii arătând devotamentul și sacrificiul pentru sufletul-pereche. Dar dezechilibrul familiei, prevăzut de micile certuri ale cuplului (când copilul își caută alinarea la Doamna Superfluă – cocorul – sau în ascunzându-se în plapuma patului) sau de alungarea aproape comică a colectorilor de taxe, apare cu primele semne ale bolii psihice ale mamei. Carambolul de situații hazlii și dramatice deopotrivă concluzionează cu o evadare ca în filme din sanatoriu, dar acestea nu duc la finalul fericit așteptat. Deznodământul îl pune pe băiat în situația de a ieși din viața de basm alături de părinți și a-și continua drumul spre maturizare doar cu amintirile onirice ale copilăriei.
Romanul lui Bourdeaut este ca o gură proaspătă, răcoroasă, de aer pe căldura verii. Cu un stil alert, dinamic, se poate citi dintr-o răsuflare, dar efectul va fi de durată.
