Arici și Ursuleț sunt prieteni foarte buni, iar prietenia lor este mai degrabă una tabietală. În fiecare seară, cei doi se întâlnesc acasă la Ursuleț și în timp ce beau ceai preparat de acesta și mănâncă dulceață de zmeură adusă de Arici, numără împreună stele și cel mai probabil se se gândesc la... câte-n lună și în stele. Asta pentru că Arici se va dovedi curând a fi un fin gânditor al multor dileme întâlnite în viață. Iar cel mai la îndemână exemplu este experiența pe care a trăit-o în seara în care, mergând spre casa prietenului său, din nebăgare de seamă, s-a afundat într-o ceață groasă, iar aici i-a fost dat să-și pună întrebări serioase cu privire la soarta unui cal, a unui melc, a unor fluturi, a unei bufnițe, și bineînțeles, cu privire la propria-i existență de arici, mai ales în momentul în care își simte viața pusă în pericol. Din fericire totul s-a sfârșit cu bine, iar Arici și Ursuleț s-au bucurat de o nouă seară petrecută împreună.
Ariciul în ceață este o poveste veche de 45 de ani, scrisă de Iuri Norstein și Serghei Kozlov și desenată fabulos de Francesca Iarbusova, a fost mai întâi film de animație, și încă unul foarte bun, câștigând mai multe premii, inclusiv pe acela de „Cel mai bun film de animație al tuturor timpurilor”, acordat în anul 2003, la Tokio. El a avut însă o soartă la fel de frumoasă și sub formă de carte, devenind rapid un bestseller internațional, fiind tradus în mai multe limbi. În limba română a fost tălmăcit de Antoaneta Olteanu, una dintre cele mai bune traducătoare din limba rusă, de la noi.
