Dacă pe K l-ar fi chemat Madison Desert Flower Rosa Parks Coyote Trickster Spencer…

Cred că acesta este cel mai potrivit mod de a începe o recenzie la Apocalipsa lui Chuck Palahniuk.

Părerile despre acest volum sunt extrem de împărțite. La mine, însă, este foarte simplu: Chuck Palahniuk își încearcă pana în domeniul fantasy, cochetând cu un fel de punk. Însă nu-i nici steam și nici cyber, e un fel de gonzo-fantasy-punk-erotica. Dacă nu ai citit cel puțin Bântuiții și nu ești obișnuit cu scriituri furibunde care exploatează la maxim partea întunecată a imaginației în genul, cel puțin, al lui Sorokin, atunci acest volum s-ar putea să nu-ți facă plăcere. Dar dacă-ți recunoști partea întunecată și nu-ți este frică de fanteziile ușor maladive pe care uneori le simți, dar pe care le ții ascunse, pentru că te sperie violența lor, atunci îți trebuie de urgență această carte. Trebuie să o citești pentru că Palahniuk exagerează ce mai era de exagerat în acest secol XXI. Și o face bine. Un exercițiu de tip kafkian într-un secol sufocat de superficialitate și jumătăți de măsură. Dacă pe K l-ar fi chemat Madison Desert Flower Rosa Parks Coyote Trickster Spencer…