Pe Valérie Perrin am descoperit-o absolut întâmplător. Ce mi-a atras atenția asupra acestui titlu a fost faptul că, lucrând într-o altă librărie, am primit la sfârșitul turei de dimineață un singur exemplar. Când am intrat a doua zi în tură, tot de dimineață, exemplarul era deja vândut. În mai puțin de 24 de ore. Intrigată de acest fapt, am căutat cartea și mărturisesc că am citit-o pe nerăsuflate.

Abordarea lui Valérie Perrin este puțin diferită de cea cu care eram eu obișnuită. Dacă în alte stiluri oarecum mă regăseam, dacă în alte romane găseam trăsături ale unor personaje cu care să rezonez sau să mă identific, la Valérie Perrin e total opus. Nu mă regăsesc în niciunul dintre personajele ei, nu rezonez în mod deosebit cu niciunul, dar totuși o fac cu toți laolată și cu fiecare în parte.

Pentru mine, o cititoare care a făcut o pauză de câțiva ani de la lectură, citind mult prea puțin față decât și-ar fi dorit, “Apă proaspătă pentru flori” a lui Valérie Perrin, a fost o gură de aer proaspăt în camerele neaerisite ale minții mele necitite de ceva timp.

Fun fact: „Apă proaspătă pentru flori” este cel de-al doilea roman al lui Valérie Perrin dintre cele trei apărute. Pe primul, l-am citit ultimul.