Dacă această carte ar fi avut un subtitlu, s-ar fi putut numi: „În numele Tatălui și al tatălui”. Aceasta pentru că prin intermediul poemelor incluse în acest volum, poeta Miorița Baciu evocă figura tatălui său, preotul greco-catolic, Viorel Ilie Baciu, care nu i-a fost doar părinte, ci și far călăuzitor, sădindu-i în suflet cele mai frumoase valori: credința nestrămutată în Dumnezeu, curajul de a sta drept în fața ispitelor lumii acesteia, verticalitatea în fața opresorilor infami care au fost comuniștii; toate acestea pe fundalul trăirii active și continue a tainelor Bisericii. 

Atmosfera poemelor Mioriței Baciu este desprinsă parcă din slujba Prohodului Domnului. Deși vorbesc despre moartea tatălui și despre dorul și durerea ce au rămas în urma acestuia, din ele nu răzbate acea deznădejde specifică elegiilor dedicate celor plecați dintre noi, ci doar o sobrietate din care irizează nădejdea învierii și a reîntâlnirii. Astfel, lectura acestor poeme lasă în suflet o căldură și o lumină specifice scrierilor religioase ale misticilor ce au depășit, în duh, zădărnicia lumii acesteia.