Animalul diafan, carte apărută în anul 2019 la editura Paralela 45, este cel de-al unsprezecealea volum de poezie al poetului și eseistului Radu Andriescu, unul dintre cei mai prolifici, dar și cei mai discreți scriitori ai literaturii române contemporane. Și cum discreția se simte bine tot în preajma discreției, poetul și-a pus acest nou volum de poezie sub pecetea unui alt poet pe cât de strălucit pe atât de discret, Constant Tonegaru, unul dintre reprezentanții așa-numitei „generații pierdute” a poeziei românești, formată din aceia cărora Al Doilea Război Mondial și comunismul ce s-a instaurat după acesta, le-a frânt destinul poetic și adeseori viața.

Din punct de vedere al construcției, volumul Animalul diafan este un straniu hibrid poetic, în sensul în care poetul întrepătrunde în paginile acestuia, într-o manieră ce trimite la structura de dublu-helix a ADN-ului uman, poeme deosebit de sobre, în care accentul pică pe zbaterea interioară a omului și poeme din cale-afară de hilare, scrise în stilul celebrelor poeme ale lui Gellu Naum, aparent pentru copii, în care pinguinul Apolodor se dovedește a fi însăși natura umană populată de vicii și umbre.

De fapt, cele două tipuri de poeme surprind de minune cele două tipuri umane întâlnite în societatea românească de astăzi, ca să rămânem strict la oile noastre: cei care conștientizează că nu trăiesc în cea mai bună dintre lumile posibile și care ar vrea să rupă cumva granițele neputințelor lor de a schimba ceva în viața lor și cei care au renunțat de mult să își mai pună probleme, ci trăiesc din inerție, în voia sorții, cum se spune. În această ordine de idei, construcția de dublu-helix este cât se poate de inspirată, căci la fel se întrepătrund în societate și cele două tipuri umane.