Un studiu foarte important, mai ales pentru istoricii români. Besançon explică, încercând un rezumat simplu, schematic, pe înțelesul cititorului comun (probabil occidental) cum funcționa economia URSS-ului – o economie gigantică prin volumul de produse finite, dar și prin numărul interprinderilor și al spațiului în care aceste interprinderi erau localizate.

Pentru români, majoritatea catalogărilor și schematizărilor sunt cunoscute. Mai precis trăite. Aveam și noi economia militară destinată propagandei externe, economia obișnuită – falimentară, cu un grad mic de eficiență și cu o planificare absurdă și idealistă și economia neagră – un soi de mafie subterană care funcționa peste tot și care ținea deseori în viață populația și funcționarea, atât cât exista, a economiei de bază.

Așadar un volum foarte bun care explică multe dintre necunoscutele perioadei comuniste: cum putea exista o economie fără să aibă ca scop eficiența și îmbogățirea populației, cum se vindea un produs al cărui preț de producere era necunoscut, cum se făceau planificările și care era jocul diabolic dintre statistica de partid – producția reală și cea planificată.