Gorbaciov e un simpatic. În momentul în care un comunist convins, un tânăr educat în spiritul comunismului, care și-a dedicat viața acestuia, un tânăr care a trăit pentru și întru comunism, ajunge să conducă destinele unui imperiu care tremură din toate încheieturile datorită felului său nenatural de a fi și se vede pus în situația de a-l revigora, are primul impuls de a schimba exact acele reguli care l-au încurcat pe el în a avea succes în sectorul în care a lucrat. Perestroika lui Gorbaciov nu a fost altceva decât lumina care a întrepătruns în sarcofagul în care vampirul popoarelor se chinuia din răsputeri să mai reziste încă o noapte.
E amuzant să-l citești pe Gorbaciov deoarece el niciodată nu s-a dezis de comunism. A crezut și mai crede în această aberație a naturii și este ferm convins că un astfel de regim politic este decisiv pentru binele umanității.
O lectură interesantă, amuzantă, presărată pe ici-colo cu picanterii care prezintă cititorului în culori vii circul care a fost comunismul sovietic.