Amintiri şi poveşti mai deocheate e, într-un fel, fratele mai mic al Amintirilor din pribegie, fiind, în acelaşi timp, un volum cu totul autonom. Menit a fi publicat abia după moartea autorului, volumul e tot ceea ce ne-am aştepta mai puţin ca Neagu Djuvara să scrie: o colecţie amuzantă şi oarecum licenţioasă de întâmplări din vremuri îndepărtate. Chiar şi atunci când vorbeşte despre lucruri mai puţin amuzante, istoricul are grijă să nu se ia prea în serios (episodul cu lobinetul e evocator). Trebuie subliniat, însă, că i se potriveşte de minune stilul acesta, iar impresia de artificialitate nu apare în niciuna dintre paginile cărţii.
