Colecție de proză scurtă despre copilărie, adolescență, primii ani de tinerețe în comunism și pășirea în haosul de după anii ’90, volumul lui Radu Paraschivescu îmbină ficțiunea cu proza autobiografică. O combinație extrem de potrivită pentru că personajul central are pasiunile și patima pentru cuvinte și imagini pe care le-am întâlnit la jurnalistul Radu Paraschivescu. Amintiri de pe stadioanele comuniste în ligile inferioare, amintiri din anii obligatorii de armată ca proaspăt student la filologie, primele iubiri, pasiunea nebună pentru muzică, vinil de contrabandă, pentru fotbalul mare cu jucători de legendă și pentru literatura universală pe care o citeau doar împătimiții.
Proza lui Radu Paraschivescu construiește, aparent, biografia unui personaj în în plină maturizare. În subtext, însă, proza reconstruiește la scară fidelă o Românie aflată în plin regim comunist, o Românie cu bârfe, cu străzi cu nume schimbate politic, o Românie a cozilor și a funcționarilor publici cu putere de decizie peste restul oamenilor. O Românie a mărfii de contrabanda, a locuitului la bloc și a navetei zilnice alături de clasa muncitoare. Cu mult umor, ironie, cu o apetență maladivă pentru expresivitatea orală și pentru nume și detalii minuscule care dau culoare timpului, Radu Paraschivescu readuce în 3D o lume pe care mulți o cred uitată sau și-o amintesc vag, în culorile gri ale blocurilor comuniste.
Excepționale aceste mici fragmente de proză cu naivitățile, cu izbucnirile de entuziasm și melancolia specifică tinereții, o tinerețe plină de farmec în ciuda regimului aflat la putere.
