Cei nefamiliarizați cu cărțile lui Margaret Atwood pot fi înșelați ușor de coperta cărții, mai degrabă în maniera cheap fantasy, crezând că Alias Grace nu e mai mult decât o carte de pierdut vremea pentru adolescente, de aici și faptul că mi s-a întâmplat să vând cărțile autoarei cu pricina alături de alte titluri comerciale. Nu e cheap fantasy, ci chiar ficționalizarea unui caz real de crimă din Toronto anului 1840, având-o ca protagonistă pe Grace Marks.
Grace Marks e o tânără docilă, de origine irlandeză, care a emigrat în Canada, aflată la momentul și locul nepotrivit, o servitoare conștiincioasă, e fata vicleană care îi joacă pe toți pe degete, e sora mai mare care are grijă de frații mai mici, e o femeie nebună (cu accentul pe isterică), e o condamnată la închisoare din cauza complicității la omorul angajatorului ei și a întreținutei acesteia. E toate acestea și nu e, în același timp. Povestea ei este dezvăluită în timpul vizitelor psihiatrului Simon Jordan, ales de comitetul comunității în vederea scuzării condamnatei. Spun povestea ei pentru că adevărul este o chestiune jucată de perspectivele prin care este construit romanul. Grace (aka misterul feminin) devine altcineva pentru fiecare personaj, prinsă în poveștile fiecăruia depre ea. Pariul e în termenii cu cât o să îți spun mai multe, cu atât vei știi mai puțin.
Este ea inocentă sau nu? Sau, în cuvintele ei, A mințit Șeherezada? (încercând să își amâne moartea). Cere adevărul și vei primi povești, povești, povești...
