Guillaume Apollinaire este fără doar și poate unul dintre cei mai importanți poeți din toate timpurile, de numele său legându-se conceptul de poezie modernă, apariția versului alb, precum și elidarea punctuației în poezie. El este cel care a lansat termenul „suprarealism” prin care sugera ca poeții să nu mai redea realitatea în mod figurativ, asemenea fotografilor, ci să o recreeze, în virtutea imaginației, dând naștere unor realități paralele.
Volumul „Alcooluri”, reunind poemele disparate create între 1898 și 1913, reprezintă în egală măsură atât debutul editorial cât și consacrarea poetică a lui Apollinaire, fiind prima sa carte de versuri, dar într-atât de riguros lucrată încât l-a impus pe acesta direct ca pe un maestru al poeziei franceze moderne. Deși destul de neunitar, din punct de vedere tematic, în mare parte și din cauza intervalelor mari survenite între poeme, volumul se distinge prin unitate estetică, fiind conceput de la început până la sfârșit fără semne de punctuație, și printr-o perpetuă oscilare între versul clasic și cel alb, tehnici prin care Apollinaire nu face altceva decât să marcheze trecerea subtilă, dar definitivă, de la poezia clasică la cea modernă.
Ediția aceasta reprezintă o nouă traducere în limba română, aparținând poetului Octavian Soviany, cel care semnează și eseul introductiv, în care dezvăluie cheile în care trebuie citită poezia lui Apollinaire pentru o receptare cât mai apropiată de ceea ce a vrut să transmită poetul.
