Chavel este prizonier al naziștilor alături de alți treizeci de oameni. Un atentat în orășelul unde aceștia sunt închiși atrage o pedeapsă cruntă: fiecare al zecelea om va fi împușcat drept represalii. Deținuții se consultă și decid să tragă la sorți. Avocatul Chavel trage biletul marcat cu X și frica de moarte îl face să ofere oricărui alt deținut dispus să moară în locul lui întreaga sa avere. Janvier se învoiește. Se fac documentele, Janvier moare, Chavel este eliberat odată cu sfârșitul războiului și, negăsind de lucru și disperat se duce către casa în care a crescut și pe care a cedat-o. Se recomandă sub un alt nume și rămâne argat la familia lui Janvier. Însă un o bătaie în ușă și un glas care se recomandă a fi drept cel al lui Chavel, îl aruncă pe avocat într-o aprigă luptă cu sine și cu iubirea pe care o poartă surorii gemene a lui Janvier... Să spună sau nu adevărul? Cine este acest așa zis Chavel și ce vrea?
Graham Greene este unul dintre autorii mei favoriți. La fel de inteligent și percutant ca Aldous Huxley sau George Orwell, Greene e acel gen de scriitor care știe cum să se uite adânc în sufletul umanității pentru a ști că jumătățile de măsură nu se pot aplica aproape niciodată. Greene scrie despre oameni așa cum pictorii religioși îmbogățesc bisericile: cu patimă, cu credință, cu smerenie.