Pentru că a existat o doză mare de actualitate a scenariului din acest volum, cartea Ludmilei Ulițkaia a fost privită azi cu alți ochi decât în 1988 când a apărut pentru prima dată. Pe scurt povestea ni-l prezintă pe Rudolf, un cercetător în microbiologie a cărui studiu principal este crearea unui vaccin împotriva ciumei. Însă laboratorul din Saratov în care acesta lucra devine punctul 0 al unei infectări cu boala cercetată. Firul poveștii respectă drumul unui scenariu al reacțiilor în lanț: prezentarea concluziilor studiului, la centru, în Moscova; primele semne ale infectării; dezvoltarea simptomelor, măsurile luate de autoritățile sovietice împotriva răspândirii bolii; panica, frica, arestările, izolarea.

Convingerea tuturor că soarta este decisă în afara unei cunoașteri complete a contextului este punctul cheie al cărții. Am descoperit între paginile acestui volum un pattern și un mind set universal valabile pentru ființa umană aflată în situații similare. Tusea, masca și carantina sunt deja cuvinte intrate în uzul comun, de altfel, emoția umană în fața acestui univers de limbaj demonstrează că repetitio mater studiorum non est.