Tetelu, celebrul anonim care nu mai are nevoie de nicio prezentare (pe numele lui adevărat, Dragoș Mușat, de vocație actor), revine după o lungă pauză și lovește din nou. Și nu oricum, ci într-o manieră jubiliară (cuvânt ce în acest contest poate sta în legătură și cu verbul a jubila, și cu substantivul jubileu), oferindu-ne un set de o sută de rugăciuni (sau gurăciuni) adresate, cum altfel, lui Dumnezeu, căruia îi cere cam tot ce nu ar îndrăzni nimeni să-i ceară, în principiu pe motiv de (falsă) pudoare. Dar cum Tetelu nu deține acest accesoriu moral, și cum este încredințat că Dumnezeu, atotputernic fiind, poate să-i îndeplinească orice dorință, nu se sfiește câtuși de puțin să ceară: PIN-ul de la cardul lui Dumnezeu, să fie acționar și să dețină 50% din Biblie, să fie primul zeu care se ratează din dragoste, să aibă o vioară Stradivarius în care să-și țină colecția de gume de mestecat folosite, să ajungă pe Lună, doar cu un tub de oxigen și unul de aur (pentru când se termină oxigenul), să îl întreacă pe Dumnezeu la ski (deși este conștient de ubicuitatea Acestuia), ba chiar, în ultima zi din an, vrea ca el să fie Dumnezeu și, bonus!!!, să aibă un Ferrari. Altfel spus, Tetelu se roagă pentru, bogăție, confort sporit dacă nu chiar nelimitat și bineînțeles pentru faimă și mărire.
Asta la primul strat al „rugăciunii”, la cel ce stârnește hohotul de râs pentru cei întregi la minte sau smintirea pentru cei prinși în chingile ucigătoare de spirit ale habotniciei și ale dogmatismului greșit înțeles. Pentru că dincolo de textul în sine, redactat intenționat cu greșeli gramaticale flagrante, dintre care cea mai des folosită meteahnă este legea minimului efort în vorbire (convertită în scris), este cât se poate de clar că avem de a face cu o satiră foarte bine gândită îndreptată deopotrivă împotriva consumeriștilor, a ignoranților de toată mâna, a bigoților ultraortodocși, și a celor ce se consideră buricul pământului, fie pe bază de avere, fie pe motiv că se simt superiori intelectual oamenilor de rând. Altfel spus, Tetelu nu iartă pe nimeni (nici măcar pe cei lucizi, care riscă să se prăpădească de râs). Și foarte bine face!
P.S.: Cărțulia lui Tetelu este de asemenea fascinantă și din punct de vedere grafic.
