Poetă, romancieră şi scenaristă, Zoé Valdés s-a născut la Havana în 1959, oraş în care a studiat filologia şi pe care l-a părăsit la jumătatea anilor nouăzeci.
În 1993 i-a fost publicat în Franţa şi în Cuba primul roman, Sânge albastru. În 1995, Fiica ambasadorului a obţinut premiul pentru roman scurt Juan March Cencillo, din Mallorca; acestei opere i-au urmat Nimicul cotidian, (premiul Literatur Preis din Frankfurt), Mânia îngerilor, Ți-am dat viaţa întreagă, Cafeneaua nostalgiei, Dragă primule logodnic, Piciorul tatălui meu, Miracol în Miami, Lupoaicele mării (Premiul Fernando Lara), Dansând cu viaţa şi Eternitatea clipei (recompensat în Spania cu Premio de Novela Ciudad de Torrevieja, cotat ca fiind premiul literar cel mai valoros din punct de vedere financiar, după Nobel şi Planeta).
Este cavaler al Legiunii de Onoare a Artelor şi Literelor din Franţa şi este doctor honoris causa al Universităţii din Valenciennes. Opera sa a fost tradusă în peste douăzeci şi cinci de limbi, cu o primire extraordinară din partea cititorilor şi a criticii.
În prezent scriitoarea locuieşte la Paris, orașul unde a fost nevoită să se exileze în 1995, după ce a fost declarată persona non grata, în urma scrierilor și declarațiilor sale despre regimul lui Castro.
