Tudora Şandru Mehedinţi (7 februarie 1942, Bucureşti) este o hispanistă şi traducătoare. Este fiica Tarquiniei (născută Stanciu) şi a lui Dumitru Şandru, lingvist şi folclorist. Urmează în Bucureşti Liceul „Gh. Lazăr" (1956-1959) şi Facultatea de Limbi Romanice, secţia limba şi literatura spaniolă (1959-1964), beneficiind ulterior şi de câteva specializări în filologia spaniolă (Malaga, 1968; Santander, 1969; Madrid, 1972). Îşi susţine doctoratul în filologie cu o teză de gramatică spaniolă (1974), sub îndrumarea lui Iorgu Iordan.
Remarcându-se încă de la începutul activităţii sale de traducătoare cu basme hispanice şi legende din America Latină pentru „păstrarea specificului naraţiunii originale" (Dan Grigorescu) şi recrearea lor „într-o limbă colorată, sugestivă, dinamică" (Mihai Cantuniari), Şandru Mehedinţi a îmbogăţit tezaurul tălmăcirilor din literaturile de limbă spaniolă îndeosebi cu opere contemporane. A transpus romane şi povestiri ale unor importanţi scriitori, precum Adolfo Bioy Casares şi Julio Cortazar (Şotron-Rayuela), Gabriel Garcia Marquez (Toamna patriarhului, Cronica unei morţi anunţate, Despre dragoste şi alţi demoni, Incredibila şi trista poveste a candidei Erendira şi a bunicii sale fără suflet etc.), Arturo Perez-Reverte (Tabloul flamand), Javier Marias (Romanul Oxfordului) şi Juan Marse (Ultimele seri cu Teresa) ori eseuri de Jorge Luis Borges şi Luis Cernuda, impunându-se în elita cunoscătorilor şi promotorilor literaturii universale. A tradus (uneori în colaborare) scrieri literare ale unor români stabiliţi în spaţii hispanice (Alina Diaconu, Vintilă Horia) sau din opera ştiinţifică a lui Alexandru Ciorănescu (Principii de literatură comparată, Dicţionarul etimologic al limbii române).