Autori \ Tudor Arghezi
Vezi toate produsele

Tudor Arghezi s-a născut la București, la 23 mai 1880, numele său adevărat fiind Ion N. Theodorescu. Pseudonimul Arghezi provine, după cum mărturisește însuși poetul, de la numele vechi al Argeșului, Argesis.
Clasele primare le face la Școala "Petrache Poenaru" din Piața Amzei, gimnaziul la "Dimitrie Cantemir", iar liceul la "Sf. Sava", unde locuiește la internat și se întreține singur. Se împrietenește cu Gala Galaction (Grigore Pisculescu) într-o perioadă grea a vieții sale.
Debutează la o revistă obscură, Linia dreaptă cu articolul "Vers și poezie", iar ca poet publică la vârsta de 16 ani în revista lui Al. Macedonski, Liga ortodoxă, poezia Tatălui meu, sub pseudonimul Ion Theo. Macedonski îl recomandă într-un articol ca pe un poet care "rupe cu o cutezanță fără margini cu toată tehnica veche a versificării, toate banalitățile de imagini și de idei". În 1896 îi apar în aceeași revistă 15 poezii și îl cunoaște pe Caragiale și pe pictorul Ștefan Luchian. Între anii 1897-1898 colaborează la Revista modernă și Viața nouă a lui Garabet Ibrăileanu și semnează pentru prima oară cu pseudonimul care va deveni celebru, Tudor Arghezi. În 1899 se retrage la Mănăstirea Cernica, lângă București, cu numele de losif, fiind hirotonisit diacon la Mitropolie un an mai târziu, unde va colabora la traducerea unor cărți religioase. În 1905 pleacă în Elveția, apoi, renunțând definitiv la viața monahală, urmează aici o școală de meserii și muncește pentru a se întreține. În 1911 se întoarce în țară, scrie și publică poezii în revistele vremii. În 1916 se căsătorește cu Paraschiva Burda, cu care are doi copii: Dorrinica-Mitzura și losif-Barutu. Între anii 1918-1919 este arestat și întemnițat la Văcărești, împreună cu Ioan Slavici fiind acuzați de colaboraționism, pentru eliberarea lor intervenind Nicolae Iorga.
Primul volum de poezii apare foarte târziu, în 1927, la vârstă de 47 de ani, având un titlu sugestiv - Cuvinte potrivite -, care-l impune definitiv în literatura română, după care publică și alte volume de versuri, române, numeroase articole.
Tudor Arghezi impune în literatura română o specie literară nouă, "tableta" și editează mai multe reviste și ziare, cum ar fi: Cronica, Cuget românesc, Națiunea, Bilete de papagal. În 1955 este ales membru al Academiei Române, fiind distins cu numeroase premii pentru literatură, între care Premiul Internațional Herder(1965).
Moare la 14 iulie 1967 și este înmormântat în grădina casei sale de la Mărțișor, iar în epitaful alcătuit de poet este menționat: "Tudor Arghezi / născut la 21 mai 1880 în București / cu origine pământească din Gorj / Stins și înhumat aici la Mărțișor".

Volume de poezii: Cuvinte potrivite - 1927, Flori de mucigai - 1931, Versuri de seară - 1935, Hore - 1939, Una sută una poeme - 1947, 1907 - Peizaje - 1955, Cântare omului - 1956, Stihuri pestrițe - 1957, Frunze- 1961, Poeme noi -1963, Cadențe - 1964, Silabe -. 1965, Ritmuri - 1966, Noaptea - 1967,

Volume de proză: Icoane de lemn - 1929, Poartă neagră -1930, Bilete de papagal - 1946

Romane: Ochii Maicii Domnului - 1934, Cimitirul Bunavestire -1936, Lina - 1942.