Tamenaga Shunsui (1790-1843) si-a facut debutul literar cu proza Fuzo kansen no tame ("Indemnarea femeilor pe calea virtutii"), dar a devenit cunoscut abia dupa aparitia romanului de moravuri Akegarasu nochi no maseyume ("Visare dupa cantecul cocosilor"). In 1832, publica Shunshoku umegoyomi ("Culorile primaverii, contemplarea prunelor"), urmata de Iroha bunko ("Biblioteca Iroha"), cea mai cunoscuta opera a sa.
El este creatorul curentului literar ninjōbon, care propune o alta viziune a omului, fragil, slab, rob al emotiilor sale, subjugat de dragoste si de alte tentatii si nu intotdeauna un model de onoare si virtute. Insistand pe ninjō, slabiciunea fiintei umane si emotivitatea ei, Tamenaga Shunsui isi creeaza o lume literara proprie, din care nu lipsesc samuraii care isi calca juramantul si nu participa la complotul de razbunare, cei corupti si oamenii de rand.
Razboinicii din Moartea samurailor ronini nu sunt niste intruchipari perfecte ale virtutii, niste automate care-si fac datoria fara cea mai mica umbra de ezitare si se duc la moarte cu o seninatate perfecta, insa tocmai slabiciunea lor ne misca uneori pana la lacrimi si este ingredientul fundamental al patosului acestui roman.
