Ştefan Octavian Iosif (1875-1913) a fost poet şi traducător, membru fondator al Societăţii Scriitorilor Români.
Volume precum Patriarhale (1901), Romanţe din Heine (1901), Poezii (1902), Din zile mari (1905), Credinţe (1905) i-au adus reputaţia de poet în epocă. S-a remarcat însă şi ca traducător de poezie franceză, germană şi maghiară.
