John Searle și-a început cariera cu cercetări de filosofia limbajului (Speech Acts: An Essay in the Philosophy of Language, 1969), numărându-se printre fondatorii teoriei actelor de vorbire. Întrucât cuvintele pe care le folosim au funcții și aspecte diverse, una dintre acestea fiind că trimit spre ceva din afară lor, Searle a trecut la abordarea problematicii intenționalității. În lucrarea Intentionality: An Essay in the Philosophy of Mind (din 1983) el pune în evidență capacitatea fenomenelor mentale de a fi despre ceva, de a trimite la ceva: dorim un obiect, iubim pe cineva, ne imaginăm o realizare etc. Aprofundarea chestiunilor legate de problematica minții, a raporturilor dintre minte și corp, precum și problema naturii conștiinței sunt realizate apoi în The Rediscovery of the mind (1992) și în The Mistery of Consciousness (1997). Ce ni se pare extrem de interesant este că aceasta continuă abordare a aceleiași problematici, ce se întinde pe parcursul mai multor decenii, până la scrierile sale din ultimii ani - Intențional Acts and Instituțional Facts (2007), Philosophy în a New Century (2008), Making the Social World: The Structure of Human Civilization (2010) - nu pare să se repete. Deși reia problemele, le pune în lumini diferite, aduce noi argumente și contraargumente etc., reușind să trezească de fiecare dată atenția cititorului…
Mintea: scurtă introducere în filosofia minții este pe de o parte o introducere excelentă în problematica filosofiei minții și pe de altă parte este o lucrare ce aduce soluții, ce ridică noi întrebări și meditații, fapte ce suntem convinși că vor face că această lucrare să fie un best-seller al literaturii filosofice.
