Saint-Martin, "filosoful necunoscut", s-a nascut la Amboise pe 18 ianuarie 1743. Respectand dorinta tatalui sau, a studiat dreptul si apoi s-a dedicat meseriei armelor, context in care l-a intalnit pe Martinez de Pasqually si a frecventat scoala acestuia.
Pasqually era cunoscut ca rozacrucian initiat si kabalist, avand un mare interes pentru masonerie. In 1767, a intemeiat o scoala de ocultism unde erau predate principiile teosofice si era respectat un cod etic foarte elevat. Aceasta scoala aborda indeosebi partea psihica a omului si cei mai multi dintre studenti erau preocupati de dezvoltarea puterilor oculte. Pasqually a parasit Bordeaux in 1773, iar Saint-Martin si-a asumat sarcina conducerii scolii.
In anul urmator Saint-Martin va merge la Lyon, unde intemeiaza un rit masonic cunoscut ca "Ritul Rectificat al lui Saint-Martin," prin care el cauta sa restaureze masoneriei caracterul ei originar de ocultism oriental. In urma acestui demers va lua nastere organizatia cunoscuta sub numele de Martinism. Desi era constient de fortele naturii si de puterile tainice din om, Saint-Martin le-a spus martinistilor ca "dezvoltarea morala este adevarata baza a ocultismului", atentionandu-i ca puterile oculte fara o baza morala sunt arme periculoase. Scriind unui prieten cativa ani mai tarziu, el spune: "Nu iti ascund ca o vreme am umblat si eu pe aceasta cale exterioara. Este insa neindoielnic ca am simtit mereu o inclinatie puternica spre calea tainica, interioara; calea exterioara nu m-a sedus niciodata, nici macar in tinerete."
Singura preocupare a lui Saint-Martin de-a lungul intregii sale vieti a fost omul: compasiunea pentru suferintele lui, credinta in destinul sau ultim si o dorinta vie de a-l conduce la sursa lui spirituala si a-i restaura pacea pe care a pierdut-o. Omul, daca vrea sa il caute pe Dumnezeu, trebuie sa se uite in el insusi caci "omul este singura marturie adevarata si semnul pozitiv prin care Sursa Suprema Universala poate fi cunoscuta." Omul ar trebui sa descopere adancurile propriei sale fiinte si sa afirme sublimitatea propriei sale esente, daca vrea sa dovedeasca Esenta Divina deoarece "nu exista nimic altceva in lume care sa poata face acest lucru in mod direct."
