Născută în Italia (1954), crescută și educată în Australia (1977), cu doctorat în filosofie la Sorbona (1981), teoreticiana feministă Rosi Braidotti a predat studii de gen la Universitatea din Utrecht încă din 1988, a fost directoare a Școlii Olandeze de Cercetare în Studiile despre Femei între 1995 și 2005, iar în prezent este profesoară la Universitatea din Utrecht și directoare a Centrului pentru Umanistică.
Plecând de la filosofiile lui Spinoza, Foucault, Deleuze și Irigaray, proiectul filosofic și politic al lui Rosi Braidotti, începând cu prima ei carte, Patterns of Dissonance: An Essay on Women in Contemporary French Philosophy (1991), și continuând cu Nomadic Subjects: Embodiment and Difference in Contemporary Feminist Theory (1994), Metamorphoses: Towards a Materialist Theory of Becoming (2002) și Transpositions: On Nomadic Ethics (2006), se construiește pe nevoia de a regândi conceptul de diferență depășind dialectica opozițională ce o situează negativ în raport cu identitatea/asemănarea.
