După ce mama sa se stinge din viaţă la numai un an de la naşterea lui René, acesta este crescut de o doică, iar la vârsta de 8 ani este încredinţat noului aşezământ al iezuiţilor din La Fleche, bastion al gândirii aristotelice. Aici studiază latina şi greaca, precum şi matematica, fizica, logica, morala şi metafizica.
Între 1614 şi 1617 îşi ia bacalaureatul şi licenţa în drept la Universitatea din Poitiers. În 1618 scrie un mic tratat de muzică (Compendium Musicae) şi se ocupă intens de matematică. În 1628 se stabileşte în Olanda, unde rămâne 20 de ani. Sunt anii în care publică cele mai importante opere ale sale: Discursul, Meditaţiile, Principiile, Pasiunile.
În 1641 publică la Paris, în latină, Meditationes metaphysicae, opera sa capitală. În 1644, Principia philosophiae (Principiile filosofiei), scrise cu intenţia de a înlocui manualele aristotelice, contribuie la sporirea renumelui lui Descartes şi la diseminarea filosofiei carteziene. Între 1645-1646, scrieLes Passions de l’âme.
Se stinge din viaţă în urma pneumoniei contractate în timpul deplasărilor de la reşedinţa sa la palatul reginei Cristina a Suediei, pentru a preda filosofia.
