Psihanalist austriac, scriitor, profesor si terapeut, Otto Rank (1884 -1939) a fost "mana dreapta" a lui Freud pentru aproape douazeci de ani, pentru ca mai apoi sa devina un binecunoscut dizident al acestuia.
Aduce contributii valoroase ultimelor editii ale cartii Interpretarea viselor si numele sau apare chiar pe prima pagina dupa cel al lui Freud. Intre 1915-1918, Rank lucreaza ca secretar al Asociatiei Internationale de Psihanaliza, fondata de Freud cu cinci ani mai inainte. Creativitatea iesita din comun si teoriile sale psihanalitice sunt foarte apreciate de Freud.
In 1904 scrie Der Kunstler (Artistul), urmata de Der Mythus von der Geburt des Helden (Mitul nasterii eroului) in 1909, Die Lohengrin Sage (Legenda lui Lohengrin) in 1911, care e si teza lui de doctorat, Das Inzest-Motiv in Dichtung und Sage (Tema incestului in literatura si legenda) in 1912, Die Bedeutung der Psychoanalyse fur die Geisteswissenschaften (Semnificatia psihanalizei pentru stiintele umane) in 1913. Alte lucrari semnificative sunt Der Doppelganger (Dublul), Wahrheit und Wirklichkeit (Adevar si Realitate), Technik der Psychoanalyse: Vol. II, Die Analytische Reaktion in ihren konstruktiven Elementen; Vol. III, Die Analyse des Analytikers und seiner Rolle in der Gesamtsituaton (Terapia vointei), Kunst und Kunstler (Arta si Artistul), Erziehung und Weltanschauung (Educatia moderna).
In 1924, Otto Rank publica Das Trauma das Geburt, (Trauma nasterii) carte in care exploreaza chestiuni precum arta, mitul, religia, filozofia si terapia si in care explica cum acestea au fost revelate de anxietatea de separare inainte sa se vehiculeze renumitul complex al lui Oedip. Este primul care vorbeste despre termenul pre-Oedip, pe un forum psihanalitic in 1925. Se produce astfel separarea lui Otto Rank de Freud, acesta din urma acuzandu-l de erezie pre-oedipiana. Din acest motiv, in 1926 pleaca la Paris cu sotia sa, Tola si fiica, Helene. Pentru urmatorii 14 ani, Rank are o stralucita cariera ca lector, scriitor si terapeut in Franta si Statele Unite.
La Paris, Rank devine psihoterapeut pentru artisti precum Henry Miller, Anais Nin, si tine prelegeri la Sorbona. Calatoreste intre Franta si America si tine prelegeri la universitati precum Harvard, Yale, Stanford, Universitatea din Pennsylvania, avand ca teme psihoterapia relationala, experientiala, "aici si acum", arta, vointa creativa, si nevroza ca esec al creativitatii.
Rank a fost primul care a sustinut faptul ca separarea de gandurile invechite, emotii si conduite este chintesenta cresterii si dezvoltarii psihologice. El a cercetat cum fiintele umane pot invata sa-si afirme vointa in cadrul relatiilor si a pledat pentru un nivel maxim de individuare in cadrul unui nivel maxim de apropiere. El este cel care introduce terapia aici si acum, terapie care nu va fi acceptata de Asociatia Americana de Psihanaliza si de Asociatia Internationala de Psihanaliza decat peste o jumatate de secol.
