Tot ceea ce stim despre biografia lui Ptolemeu trebuie adunat bucata cu bucata din pasajele propriilor sale opere, doua scholia din manuscrise stravechi si scurte observatii ce pot fi gasite la autori tarzii, unii dintre ei arabi. De aici aflam ca s-a nascut la Ptolemais in Egipt si a trait pana la varsta de 78 de ani; el insusi ne spune ca observatiile sale astronomice au fost facute pe paralela Alexandriei, desi exista o alta traditie potrivit careia timp de 40 de ani a facut observatii la Canopus, si se stie ca a ridicat o stela votiva in templul din Canopus, inscriptionata cu principiile fundamentale ale doctrinelor sale. Combinand diversele traditii, putem concluziona ca viata sa trebuie situata cu aproximatie intre anii 100-178, pe timpul domniilor lui Traian, Hadrian, Antonius Pius si Marcus Aurelius.
O descriere detaliata si nu prea magulitoare a infatisarii si obiceiurilor personale ale lui Ptolemeu provine, de asemenea, din traditia araba si a fost reluata in cateva dintre editiile moderne ale operelor lui Ptolemeu, insa la o examinare atenta se dovedeste a nu fi decat caracterizarea generala a filozofului data de fizionomistii greci. El a adoptat, in general, o pozitie filozofica aristotelica. Una dintre lucrarile sale minore si capitole din cea mai lunga opera a sa sunt filozofice si stau marturie a cunostintelor sale si a interesului sau asupra subiectului. Desi a facut dovada unei gandiri originale de mare amplitudine, el s-a familiarizat cu opera predecesorilor sai, a lui Menelaus in matematici, a lui Hipparchus in astronomie, a lui Marinus din Tyr in geografie, a lui Didymus in muzica si a lui Posidonius in etnologie astrologica si cu argumentele prin care astrologia era aparata. S-a inspirat nestingherit si in mod deschis din acestia si a avut darul sistematizarii materialelor pe care le-a tratat, o caracteristica evidenta mai ales in Tetrabiblos.
