Autori \ Arthur Osborne
Vezi toate produsele

Arthur Osborne (1906–1970) a fost un scriitor englez pasionat de spiritualitate si misticism, un discipol apropiat al lui Ramana Maharshi.

Viaţa lui Arthur în această lume a fost relativ scurtă: s-a stins la vârsta de şaizeci şi patru de ani. Probabil că vitregiile şi privaţiunile pe care le-a avut de îndurat ca prizonier în Bangkok în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial au avut contribuţia lor. Ne-a lăsat o moştenire scrisă despre Sri Ramana care va supravieţui tot atât cât vor exista oameni dornici să-l citească pe Bhagavan. A scris într-un stil simplu şi direct. Fără efecte literare şi deci fără cuvinte superflue. Era de părere că mesajul este mai important decât mesagerul său. Ca fondator şi editor al revistei "The Mountain Path" a deschis multora poarta spre o nouă lume, în special în Occidentul care avea probleme cu terminologia sanscrită şi cu termenii filosofici indieni în general. La fel ca şi în viaţă, intra direct în miezul subiectului şi spunea doar atât cât era absolut necesar ca cititorii să poată uşor şi repede pătrunde esenţialul. Arthur, în stilul său inimitabil, a spus tot ceea ce era necesar pentru a clarifica calea lui Sri Ramana: cel mai bun lucru pe care îl poate face cel ce îi urmează cu credinţă paşii, este să fie fidel învăţăturilor lui şi să se străduie să nu lase niciun însemn al personalităţii sale. Dacă nu l-am fi ştiut din scrierile sale sau de la cei ce-l cunoşteau, înfăţişarea sa aparent indiferentă ne-ar fi indus în eroare, ascunzând observatorului fermitatea şi intransigenţa cu care s-a dedicat învăţăturilor guru-lui său. Arthur nu credea în jumătăţi de măsură şi, deşi căsătorit şi tată a trei copii, inima şi sufletul său le-a dedicat căutării adevărului. Ca un cavaler al regelui Arthur, odată ce şi-a angajat viaţa, nu mai putea fi vorba nici de şovăire, nici de întoarcere înapoi. Se poate vedea acest lucru din faptul că el şi soţia sa au venit în Orient căutând cunoaştere în vremuri în care asemenea comportament nu numai că nu era la modă, dar era considerat de familie şi prieteni în Europa ca excentric în cel mai bun caz şi anormal în cel mai rău. Arthur a făcut o carieră academică strălucită şi era bine văzut ca membru al colegiului de elită All Souls din Oxford când a întors spatele acestei tradiţii scolastice deoarece a înţeles de timpuriu că lumea minţii este inadecvată înţelegerii semnificaţiei vieţii. În 1945 Arthur a venit la Arunachala pentru a se alătura familiei şi lui Bhagavan de la care a primit binecuvântarea. Arthur a tăiat legăturile cu tradiţia sufistă pe care o practicase, urmând, de atunci înainte, exclusiv învăţăturile lui Bhagavan. Trecerea lui Bhagavan din această lume nu i-a afectat în niciun fel credinţa, întrucât implicit, din încredere şi experienţă, ştia că Bhagavan este întotdeauna gata să ajute şi să călăuzească pe cei care în mod sincer doresc acest lucru. A lucrat la Madras ca editor al ziarului Indian Express unde a învăţat să reducă scrierile sale la strictul necesar. Ulterior a ocupat postul de director la Hindi High School în Calcutta iar în 1958, împreună cu soția sa Lucia, s-a stabilit pentru totdeauna la Tiruvannamalai. De atunci Arthur şi-a dedicat tot restul vieţii scriind despre ceea ce iubea cel mai mult: viaţa şi învăţăturile lui Sri Ramana.