Mihai Tican Rumano (1893-1967), născut la Berevoeşti, lîngă Cîmpulung-Muscel, fuge la 13 ani de la prăvălia unde lucra, ajungînd la Bucureşti, apoi la Brăila, Constanţa, iar de acolo, îmbarcat pe un vas ca ajutor de bucătar, tocmai în Argentina.
Are o viaţă spectaculoasă, cu călătorii în toată lumea: întîi în America Centrală şi de Nord, Australia şi Noua Zeelandă, apoi în Congoul belgian, Africa Occidentală şi Centrală.
Se întoarce în Africa, marea lui pasiune, pentru a vizita şi coasta răsăriteană, după ce a locuit o vreme în Spania şi a publicat cărţi de călătorie în spaniolă, traduse şi în română, cu mare succes în perioada interbelică.
Dintre cărţile publicate în România: Viaţa albului în ţara negrilor (1930); Lacul cu elefanţi (1930); Dansul canibalilor (1931); Misterele continentului negru (1933); Icoane dunărene: Dunărea, Delta şi taina bălţilor (1933); Nopţi barceloneze. Barrio chino (1937); La vînătoare în Congo (1968).
