Liviu Cangeopol (n. 28 martie 1954, Iași) este un scriitor și jurnalist disident român. Actualmente locuiește în Statele Unite ale Americii. Liviu Cangeopol a fost unul din cei șapte intelectuali cărora, la 18 decembrie 2006, în discursul prilejuit de Prezentarea Raportului Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, președintele României, Traian Băsescu, le-a elogiat gestul de a se fi ridicat direct împotriva lui Nicolae Ceaușescu.
„Fii mulțumit, Domnule Ceaușescu: vei rămâne în istorie!”, a fost titlul sub care interviul acordat de Liviu Cangeopol apărea la 5 aprilie 1988 în Libération, interviu difuzat o zi mai târziu la Europa Liberă.) Două săptămâni mai târziu a început sa fie urmărit și reținut de Securitate în nenumărate rânduri. A emigrat în America în septembrie 1989.
Publică primele proze in revista Dialog (august 1978), debut editorial în co-autorat cu Dan Petrescu, Ce-ar mai fi de spus (1989 — Agora, USA, 1990 — Editura Minerva, 2000 – Editura Nemira). Un al doilea volum îi apare, publicat la Editura Humanitas în 2007, Zâmbetul. Portret al țărmului la asfințit.
Retras din arena publică în 2010, Liviu Cangeopol revine cu volumul de poezie Trilogia Trecerii, Editura Brumar (2019) și cu nouă volume de proză: Imponderabil (2018), Exerciții de uitare (2019), Pulsul cuantic (2020), Pandemia nebunilor (2020), Comisarul Cordobină (2020), Războiul amăgirilor (2020), Avatarul solstițiului (2020) și Întoarcerea anotimpurilor (2021), Evanescent (2021), toate publicate de Editura Integral.
