Iustin Moraru s-a născut la 11 martie 1944 în satul Orosfaia, comuna Milaş, judeţul Bistriţa‑Năsăud. Tatăl, Iustin Moraru, a fost preot în satul natal până în 1960, când a decedat, iar mama, Maria (n. Man), asistentă medicală şi apoi funcţionară. Cursurile primare le-a urmat în satul natal.
Timp de 13 ani, din 1956 până în 1969 a fost elev și student la Cluj. În anii de liceu reușea să evadeze aproape zilnic din internatul cazon, sub pretextul că meditează la matematică un elev din oraș, și petrecea ore de aur la primitoarea bibliotecă de la Palatul Culturii.
În 1962 a absolvit Liceul „Ady-Şincai” din Cluj‑Napoca.
În toamna anului 1962 a fost admis la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj‑Napoca, secţia Limba şi literatura română, unde a urmat cursurile numai doi ani, după care s-a înscris la Facultatea de Electrotehnică – Institutul Politehnic din acelaşi oraş. Credea că se poate vindeca de poezie! Ca politehnist, în anul I, la prima oră de geometrie descriptivă, a aflat însă cu surprindere că toți cei care iau în serios această materie își dezvoltă capacitatea de a vedea ceea ce nu există încă. Pot deveni nu doar ingineri de valoare ci și poeți, scriitori!
A continuat să scrie, să publice poezie, dar și articole în ziarul Făclia și în revista Viața studențească.
În 1969 a devenit inginer, dar nu a practicat această profesie.
În 1972 a absolvit cursul postuniversitar, de un an, din cadrul Facultății de Ziaristică, Academia „Ștefan Gheorghiu”, București.
Timp de 22 de ani, din iulie 1969 până în iunie 1990, a fost ziarist. Redactor la Scânteia tineretului (1969-1976), redactor-șef adjunct la revista Autoturism (1976-1982), redactor-șef adjunct la revista România pitorească (1982-1990) şi redactor la ziarul Dimineaţa (1990).
A debutat cu versuri, în 1962, în revista Tribuna, fiind apoi prezent cu poezii în revistele Steaua, Amfiteatru, Echinox, Luceafărul, România literară, Ateneu, Bucureştiul literar şi artistic şi altele.
A făcut parte, alături de Eugen Uricaru, Dinu Flămând, Ion Mircea, Marian Papahagi, Adrian Popescu şi alţii din grupul care a înfiinţat cenaclul şi revista Echinox, care în decembrie 2018 a împlinit 50 de ani de apariţie neîntreruptă.
A debutat editorial în 1972, cu volumul La poarta pietrelor, apărut la Editura Dacia.
