Ingeborg Bachmann s-a nascut in 1926 la Klagenfurt (Austria). Dupa studii de filozofie, psihologie si germanistica la Innsbruck, Graz si Viena, obtine titlul de doctor cu o teza despre receptarea critica a lui Heidegger. Intalnirea (1948) si prietenia cu poetul originar din Bucovina Paul Celan au avut o influenta hotaratoare asupra vietii si a operei lui Bachmann.
In 1953 i se decerneaza premiul uneia dintre cele mai importante grupari literare postbelice din Germania -- "Gruparea 47" -- pentru volumul de versuri Die gestundete Zeit (Timp amanat). In perioada 1953-1957 locuieste la Roma, unde scrie al doilea volum de versuri, Die Anrufung des Grossen Baren (Chemarea marelui urs) (1956). Volumul de povestiri Das dreissigste Jahr (Al treizecilea an, 1961) marcheaza trecerea autoarei de la poezie la proza. Spre sfarsitul anului 1965 se muta din nou la Roma, unde, pe langa librete de opera, scrie romanul Malina (1971) si culegerea de povestiri Simultan (1972), care urmau sa alcatuiasca, impreuna cu alte fragmente de proza, un ciclu epic intitulat Todesarten (Variatiunile mortii). Ingeborg Bachmann a primit Premiul pentru Literatura al Orasului Bremen (1957), Premiul "Georg Büchner" pentru Literatura (1964) si Marele Premiu de Stat al Austriei (1968).
Moare in 1973, in urma unui incendiu izbucnit in locuinta sa de la Roma, vastul ei proiectul narativ ramanand nefinalizat. Malina, uvertura intregului ciclu epic, este singurul roman terminat. In memoria scriitoarei se acorda anual, din 1977, la Klagenfurt, Premiul Ingeborg Bachmann, una dintre cele mai prestigioase distinctii literare din spatiul de limba germana.
