Autori \ Ion Negoițescu
Vezi toate produsele

Ion Negoițescu (1921-1993), poet, critic, istoric literar, eseist, unul dintre liderii Cercului Literar de la Sibiu. Absolvent al Facultății de Litere și Filosofie din Cluj (1946). Redactor la Revista Cercului Literar (1945), Luceafărul (1965-1967) și Viața românească (1968-1971) și bibliotecar la Filiala din Cluj a Academiei Române (1950-1952). Deținut politic (1961-1964). În 1980 pleacă cu o bursă de cercetare în Germania, unde, mai târziu, se va stabili definitiv. A publicat volume de proză și poezie (Povestea tristă a lui Ramon Ocg, 1941; Sabasios, 1968; Poemele lui Balduin de Tyaormin, 1969; Moartea unui contabil, 1972; Viața particulară (poezii și aforisme), 1977; Primăvara elvețiană și alte proze, 1999), de critică și istorie literară (Despre mască și mișcare, 1944; Scriitori moderni, 1966; Poezia lui Eminescu, 1968; E. Lovinescu, 1970; Însemnări critice, 1970; Lampa lui Aladin, 1971; Engrame, 1975; Analize și sinteze, 1976; Alte însemnări critice, 1980; Istoria literaturii române, vol. I: 1800-1945, 1991), de corespondență și memorialistică (Un roman epistolar, 1978; postum: Straja dragonilor, 1994, Ora oglinzilor, 1997, și Dialoguri după tăcere, 1998), precum și un volum care a reunit texte apărute în presa străină și cea de exil (În cunoștință de cauză, 1990).