Încă din secolul al IV-lea î. H., grecii îl desemnau pe zeul egiptean Thot cu numele atât de sugestiv și plin de semnificații de Hermes Trismegistos. Epitetul Trismegistos ("cel de trei ori mare") atribuit lui Hermes este de origine relativ târzie și nu se întâlnește la nici un autor anterior celui de-al doilea secol creștin. El a apărut, cel mai probabil, din formele mai vechi derivate de greci din surse egiptene originale. Numele Hermes pare să fi fost considerat în cursul secolului al III-lea d.H. și al următoarelor un pseudonim convenabil pentru a fi pus în fruntea numeroaselor scrieri sincretice în care se caută îmbinarea filozofiei neoplatonice cu iudaismul lui Philon și cu doctrina kabbalista, pentru a oferi astfel o alternativă credibilă la creștinism.
Hermes era numit de către egipteni Tat, Taut, Thot. Thot era sfetnicul și prietenul lui Osiris. El a îmbogățit limba, a inventat literele, a instituit rituri religioase, a transmis oamenilor numeroase cunoștințe filozofice, i-a inițiat în astronomie, muzică și alte arte. Mulți sunt de părere că acest Thot sau Hermes a trăit cu mult înainte de Moise. Unii au mers până într-acolo încât l-au identificat cu Adam, în timp ce aproape toți istoriografii, înconjurând de mister personajul și faptele sale, i-au atribuit puteri magice, dacă nu chiar inventarea magiei.
Se spune că ceva mai târziu a trăit un alt Thot sau Hermes. Era la fel de venerat ca primul și îndeosebi acestuia îi era asociat numele de Trismegistos. După părerea lui Manethon, el este cel care a tradus caracterele sacre ale primului Hermes gravate pe tablele de piatră și le-a explicat într-o seamă de cărți păstrate în templele egiptene. Același autor îl numește "fiul lui Agathodaemon [Daimonul cel bun]", și adaugă faptul că lui i se datorează atât restaurarea înțelepciunii lăsate moștenire de primul Hermes cât și renașterea, la egipteni, a geometriei, aritmeticii și artelor, după ce mult timp fuseseră pierdute sau neglijate.
