Născut în 1930, autor a peste douăzeci de cărţi de critică, teorie şi istorie literară, precum şi editor a peste treizeci de antologii, profesor la mari universităţi americane, fondator, împreună cu Paul de Man, J. Hillis Miller şi Geoffrey Hartman, al renumitei „Şcoli de la Yale”, Harold Bloom reprezintă o referinţă inconturnabilă în cultura umanistă a epocii noastre.
În ansamblul concepţiei sale, teoria canonului a fost precedată de o teorie a intertextualităţii. La baza acestei teorii, Bloom aşază anxietatea influenţei şi reconstruieşte istoria literară ca pe o luptă internă, inter-textuală a autorilor cu predecesorii lor canonici. Anxietatea influenţei este chiar această ambivalenţă oedipiană care-l face pe orice scriitor să răstălmăcească operele anterioare spre a-şi afirma originalitatea.
Dintre cele mai importante opere ale sale, amintim: The Anxiety of Influence. A Theory of Poetry (1973), Kabbalah and Criticism (1975), A Map of Misreading (1975), Agon. Towards a Theory of Revisionism (1982), Ruin the Sacred Truths. Poetry and Belief from the Bible to the Present (1989).
