Marcel Granet (1884-1940), unul din marii sinologi si sociologi francezi, a fost profesor la Ecole des Hautes Etudessi la Ecole des Langues Orientales. Cele mai importante lucrari ale sale sunt:
- Religia chinezilor (1922)
- Civilizatia chineza. Viata publica si privata (1929)
- Gandirea chineza (1934)
Departe de multimea de lucrari depasite constant de noile descoperiri, opera sa are avantajul de a dainui mai bine, dar, ca orice alt sistem, si dezavantajul de a da prilej criticii.
In 1934, determinismul, in pofida noilor sale cercetari relativiste si pluraliste si a studiului faptelor sociale in calitate de obiecte ale cunoasterii, suscita inca agitatii si contestatii. Marcel Granet stia bine acest lucru si intr-un mod foarte judicios el se apara cu anticipatie impotriva acuzei ce i s-ar fi adus „de a fi ilustrat teoria sociologica”. Aceasta, in ochii sai, nu exista, pentru simplul motiv ca faptele sociale sunt intru totul reale si pentru ca ele singure conduc la „o istorie pozitiva a ideilor”.
Aplicarea unei asemenea metode antrena dupa sine doua corolare: mai intai, de a refuza ordinea cronologica pentru a lega faptele doar de sistemele de gandire, si apoi, de a considera datele furnizate de mituri si de folclor cu tot atata atentie ca si enunturile preluate din operele filozofice. Plasandu-se pe acest teren, Marcel Granet intalnea postulatul lui Voltaire, al unei Chine „rationabile”; nici o prejudecata teologica nu-i imboldea pe chinezi „sa-si imagineze ca Omul forma el singur in natura un regn misterios”, si din aceasta cauza „nimic nu i-a impiedicat sa-si edifice toata intelepciunea lor pe o psihologie a spiritului pozitiv”.
Cu prilejul unui omagiu adus lui Marcel Granet, remarcabilul Buletin al Asociatiei franceze de studii chineze (Études chinoises, vol. IV, nr. 2, toamna 1985) a adunat laolalta pretioase marturii asupra prospetimii operei sale.
