TOATE
PRODUSELE
coș de cumpărături
lei

Autori \ Gheorghe Platon

Studii secundare la Piatra Neamț (1936 − 1944) și universitare (Facultatea de Litere, Secția Istorie) la Iași (1946 − 1950). Ca student, a fost încadrat preparator la Facultatea de Istorie din Iași (1950). După absolvire, a fost avansat asistent, paralel funcționând la Institutul de Istorie și Arheologie „A.D. Xenopol”. Din anul 1967, a devenit titular al cursului de istoria modernă a românilor, iar din 1974 profesor universitar. A fost șef al Catedrei de Istoria Românilor (1973 − 1985, 1989 − 1991). Și-a trecut examenul de doctorat la Universitatea din Cluj (1969). Autor a peste 300 de titluri (monografii, manuale, articole, culegere de documente), referitoare îndeosebi la istoria modernă a românilor. Cărți mai importante: Domeniul feudal din Moldova în preajma Revoluției de la 1848 (1973); Unirea Principatelor Române (1984); Geneza Revoluției române de la 1848, Introducere în istoria modernă a României (1985); Cum s-a înfăptuit România modernă. O perspectivă asupra strategiei dezvoltării (1993, în colab.); Moldova și începuturile Revoluției de la 1848 (1993); De la formarea națiunii la Unirea cea Mare, Studii de istorie modernă (5 vol., 1996 − 2005). Colaborator și redactor la volumele: Alexandru Ioan Cuza, In memoriam (1973); Independența − lupta milenară a poporului român (1977); România în relațiile internaționale 1699 − 1939 (1980); Istoria orașului Iași (1980); Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași (1985); Istoria românilor, vol. VI, VII/1 și VII/2 (2002 − 2003) ș.a.

Membru al Consiliului Național al Istoricilor din România, al Societății de Științe Istorice, al Comisiei de Istorie a Relațiilor Internaționale de la Milano și președinte al Comisiei mixte de istorie româno - polone a Academiei Române, membru al Comisiei de atestare a diplomelor și titlurilor universitare  (M.E.C.) și al Consiliului național de Evaluare Academică și Acreditare; a fost distins cu premiul Ministerului Educației și Învățământului (1968), cu Premiul „N. Bălcescu” al Academiei Române (1975), cu titlurile de „profesor evidențiat” (1984) și de „profesor emerit” (1996).Doctor honoris causa al Universității din Angers (1998) (Franța), al Uuniversității din Craiova (1999) și al Universității din Suceava (2002). I-a fost decernat titlul de Cetățean de onoare al orașelor Bârlad, Buhuși (Bacău) și al Comunei Bălțătești (Neamț).