Gabriel Gafiţa (București, 1952) a absolvit Facultatea de Limbi Germanice a Universității București (1975). A lucrat ca redactor pentru traduceri în limba română la editura minorităților Kriterion (1977–90) și ca expert guvernamental pentru problemele minorităților (1990–91). Din 1991, a îmbrățișat cariera diplomatică, fiind consilier diplomatic la Londra, secretar de stat în MAE român, ambasador în Canada, Malaezia și Portugalia, director al Direcțiilor Asia–Pacific și America Latină. Din anul 2016, este ambasador al României în Peru.
A debutat în revista Amfiteatru în 1968. Debut editorial în 1971 (Moartea măștilor, proză scurtă), urmat de romanele Lumină pentru cei singuri (1975), tradus în Bulgaria, Iarna e o altă țară (1980), tradus în Ungaria, Polonia și Germania, Martiriu parțial (1991), Schiță de portret pentru cap de familie (1995), și, după o întrerupere de douăzeci de ani, Du-te departe de mine (Editura Nemira, 2014). În anul 2015, i-a apărut volumul de proză scurtă Zahăr și Miere (Editura Nemira).
