Domenico Losurdo (n. 1941), filosof și istoric italian. A studiat la Universitatea din Urbino, în prezent fiind directorul Institutului de științe filosofice și pedagogice din cadrul aceleiași universități, unde predă cursuri de istoria filosofiei. Este președinte al Societății internaționale Hegel-Marx pentru gândire dialectică (Internationale Gesellschaft Hegel-Marx für dialektisches Denken) și membru al Societății Leibniz (Leibniz Sozietät). Principalele scrieri: Autocensura e compromesso nel pensiero politico di Kant [Autocenzură și compromis în gândirea politică a lui Kant] (1983), Hegel, Marx e la tradizione liberale. Libertà, uguaglianza, Stato [Hegel, Marx și tradiția liberală. Libertate, egalitate, Stat] (1988), La comunità, la morte, l’Occidente. Heidegger e l’„ideologia della guerra” [Comunitatea, moartea, Occidentul. Heidegger și „ideologia de război”] (1991), Hegel e la libertà dei moderni [Hegel și libertatea modernilor] (1992), Marx e il bilancio storico del Novecento [Marx și bilanțul istoric al secolului douăzeci] (1993), Antonio Gramsci, dal liberalismo al „comunismo critico” [Antonio Gramsci, de la liberalism la „comunism critic”] (1997), La sinistra, la Cina e l’imperialismo [Stânga, China și imperialismul] (2000), Nietzsche, il ribelle aristocratico. Biografia intellettuale e bilancio critico [Nietzsche, rebelul aristocrat. Biografie intelectuală și bilanț critic] (2002), Controstoria del liberalismo [Contraistoria liberalismului] (2005), Il linguaggio dell’Impero. Lessico dell’ideologia americana [Limbajul imperiului. Lexicul ideologiei americane] (2007), Stalin. Storia e critica di una leggenda nera [Stalin. Istoria și critica unei legende negre] (2008), La lotta di classe. Una storia politica e filosofica [Lupta de clasă. O istorie politică și filosofică] (2013).
