Constantin Rădulescu‑Codin (1875‑1926) este un folclorist argeşean, îndrăgit mai cu seamă pentru culegerile de legende şi basme. Născut într‑o familie de ţărani, Rădulescu‑Codin are şansa de a studia la Piteşti şi Bucureşti. La 22 de ani ajunge învăţător în localitatea Priboieni, ulterior fiind revizor şcolar pentru judeţul Muscel.
Debutează în 1896, atât în volum (Din Muscel. Cântece poporane), cât şi în paginile periodicelor, publicând o poezie populară în Convorbiri literare. Mai apoi va semna numeroase articole, studii şi texte de factură folclorică în paginile unor reviste precum: Albina, Neamul românesc literar, Sămănătorul, Şezătoarea, Ramuri. Este autorul volumelor Dăfii, snoave şi poveşti (1904), Comorile poporului. Literatură, obiceiuri şi credinţe (1906), Legende, tradiţii şi amintiri istorice din Oltenia şi din Muscel (1910), Poveşti şi legende din popor (1913), Chira Chiralina. Cântece bătrâneşti (1916), Cojocul lui Sărăcilă (1925), Cal de zmeu, leu paraleu şi alte poveşti, legende, pilde, snoave din popor (1926).
