Emile Gilbert, în lucrarea sa intitulată Farmacia de-a lungul timpului, scrie următoarele: „Este incontestabil faptul că transmutarea metalelor și căutarea pietrei filosofale au fost, pentru farmacia chimică, ca și pentru medicină, surse de progres. Pregătirile extraordinare, curioasele efecte produse de către amestecuri, diversitatea de culori a metalelor care fuzionau, toate acestea îi ofereau laboratorului o atracție misterioasă, care nu putea fi separată de neobositul lucrător. Printre acești căutatori, și în fruntea lor, trebuie să îl plasăm pe călugărul benedictin, Basile Valentin... Ca și Albert cel Mare, a fost unul dintre inventatorii medicamentelor chimice. Lucrarile sale au realizat o transformare care mai târziu avea să revoluționeze rutina medicinei și a farmaciei.”
Valentin a trăit în secolul al XV-lea, la mănăstirea Sf. Petru din Erfurt. Scrierile sale, dintre care nici una nu a fost tipărită înainte de secolul al XVII-lea, au ieșit la lumina într-o bună zi dintr-o coloană a Catedralei din Erfurt, unde fuseseră ascunse timp îndelungat. Numeroase texte de alchimie în latină și germană au fost publicate sub numele lui Basile Valentin. În scurt timp, au fost traduse în numeroase limbi europene.
Prezentare selectivă și cronologică:
- Despre Piatra prețioasă a celor din vechime,1599.
- Cele douăsprezece chei ale filosofiei, 1599.
- Carul triumfal al Antimoniului, 1604.
- Despre microcosmos și despre marele secret al Lumii, 1609.
- Azoth, sau despre mijlocul de a fabrica Aurul ascuns al filosofilor , 1624.
- Revelarea misterelor amestecurilor esențiale ale celor șapte metale și a virtuților lor medicinale , 1645.
- Cărțile secrete și ultimul testament al fratelui Basile Valentin Benedictinul, despre Marea Piatra a vechilor filosofi,1651.
