Alice Voinescu (1885-1961), eseistă, scriitoare, traducătoare, critic de teatru. Absolventă a Facultăţii de Litere şi Filozofie din Bucureşti, şi-a luat doctoratul la Sorbona în 1913, fiind prima româncă doctor în filozofie. A fost profesoară de estetică şi istorie la Conservatorul Regal de Muzică şi Artă Dramatică şi a susţinut numeroase conferinţe pe teme sociale şi culturale la radio şi la Universitatea Liberă din Bucureşti. A luat atitudine împotriva legionarilor în urma asasinării lui Nicolae Iorga. În timpul regimului comunist a fost închisă la Jilava şi Ghencea, apoi a avut domiciliu forţat în comuna Costeşti, lîngă Târgu Frumos.
A publicat lucrări de filozofie, estetică şi teatru, între care: Montaigne (1936), Aspecte din teatrul contemporan (1941), Eschil (1946). Postum au apărut volumele Scrisori către fiul şi fiica mea (1994) şi Scrisori din Costeşti (2001).
