Deși are succes și e considerat unul dintre compozitorii de viitor, Șostakovici așteaptă noapte de noapte ca liftul să urce până la etajul lui și din el să iasă agenții NKVD-ului. În picioare, fumând cu nervozitate, cu valiza făcută, știe că timpul său a trecut. În jur oamenii sunt arestați, condamnați sau dispar fără urmă. Suntem în deceniul al patrulea al secolului XX și rușii trăiesc pe propria piele epurările politice.

Anii vor trece, însă regimul nu uită. Șostakovici e acuzat că muzica să e influențată de formalism, cosmopolitism și stângism. Că e influențată de muzica imperialiștilor de peste ocean. Și mai ales, bântuie asupra sa acuzația că totuși a făcut parte în tinerețe dintr-un complot diabolic. Presiunile regimului sunt din ce în ce mai mari și micile compromisuri inevitabile. Julian Barnes reia în Zgomotul timpului ultimele decenii din viața compozitorului. Mai ales momentele cheie care au răbufnit peste zgomotul mărunt și aproape criminal al propagandei comuniste. Momente de succes, dar și de predare. Gesturi de curaj, gesturi de lașitate. Momente care au distrus viața unui om și a celor din jurul său.

Un roman excelent, așa cum Julian Barnes ne-a obișnuit deja.